Crochiuri facute la lumina admiratiei

Cuvintele de mai jos sunt o rememorare afectiva a intalnirii cu doua constiinte/scriitori ale /ai natiunii romane. Fiind vorba de afectiv, partea riguroasa a interviurilor radiofonice s-a evaporat in eter, asa cum se intampla de multe ori cu intalnirile mediate de …microfon.

Grigore Vieru si Vasile Tarateanu fascineaza prin devotamentul pentru adevarul limbii si istoriei romanesti. Iar inima, ea stie ca martirii sunt printre noi si nici nu-i atat de greu sa-i atingi si sa-i asculti.

Primele intalniri cu academicianul Grigore Vieru au fost prin mijlocirea (cum altfel?) cuvantului scris. Prin poeziile care veneau tumultoase din suferintele , abisul trait sub comunism.Si nu chiar orice fel de comunism. Tocmai cel de factura sovietica, care inventeaza natiuni noi si limbi noi. Din Siberii de gheata, la sfarsitul secolului XX, se intoarce acasa Dumnezeu. Odata cu El vin dorinta si implinirea libertatii. O libertate cazuta insa in mana oamenilor, deci, una deformata. Asa, schioapa cum a devenit democratia (egalata de noi cu idea de libertate) ne-a dat ocazia sa ne vedem fratii. Sa facem un pod de flori. Si de sperante. Si de dureri. Pe acest pod a venit si Grigore Vieru la Timisoara. Eu l-am intalnit la una dintre manifestarile organizate de Universitatea Tibiscus, patronate de Anca Augusta  si de criticul literar Adrian Dinu Rachieru.

L-am abordat in viteza (doar lucram pentru “Actualitati”), iar el mi-a raspuns cu stilul lui blajin, molcom si… atat de profound.

“Daca ii vom mai vota pe comunisti, atunci tot ce am castigat in anii acestia,  in Basarabia, se va risipi. Ei vor sa ne invete o alta istorie si o alta limba.”

“Da, unii ne zic ca dumneavoastra vorbiti moldoveneste”

“Dar, se pare ca ne intelgem …”

“Si inca foarte bine!”

Am zambit amandoi. Amar.

“La intalnirea de astazi nu v-ati legat insa de politica, de istorie, ci de mame. De fapt, ati evocat portretul mamei in poezia cu acelasi titlu. Un chip care pare atat de indepartat de ziua de azi.”

“Ne-am indepartat de  Dumnezeu si am uitat de unde venim. Ne uitam valorile. Pare ca Cel Rau biruie. In Romania e la moda violul, incestul, divortul, concubinajul.”

“Aceasta e imaginea pe care ne-o arata o anumita parte a mass-media. Si, intr-o anumita masura, are dreptate. Dar, nu suntem toti asa”

“Nu, dar daca cei care se stiu cu bun-simt stau de-o parte, nu se pot schimba lucrurile din rau in bine. Ar fi bine sa ne intoarcem la valorile noastre si la acea cumpatare care l-a caracterizat pe roman. Dar cu comunstii, neo- comunsitii, multe nu se pot birui. Aici , dumneavoastra va luptati cu moralitatea, iar noi  ne batem sa ramanem romani si sa vorbim romaneste”

“Totusi, mai aveti speranta in schimbari pozitive?”

“Suntem un popor care  a indurat multe si s-a ridicat din situatii cumplite. Trag nadejde ca si acum vom sti sa ne inaltam din nou si sa invingem, daca ne vom sti respecta si daca vom crede in Dumnezeu.”

 Convorbirea cu Grigore Vieru a fost scurta . Dar amintirea? Amintirea pastreaza flacara dedicarii, a iubirii pentru limba noastra si pentru ceea ce suntem si ar trebui sa fim ca romani.

Vasile Tarateanu are stilul sau inconfundabil: plin de precizie si gata sa scoata aurul din zgura. Jovial in intalnirile cu tinerii si, apoi, intristat din cauza destararii, iar mai apoi  luptator si indurator pentru romanismul din nordul tarii.

La Izvorul Muresului, la editia din 2004  a Universitatii de Vara organizate de catre  Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, cuvantul, interventiile lui Vasile Tarateanu ne-au dezmortit din cotidianul pe care-l traiam (traim) multi in Romania.

-Dupa cum suna noile legi, eu daca vreau sa vin in vizita la mama [Romania] nu pot decat daca platesc o suma fabuloasa. Deci, mama nu poate sa ma tie, nu pot s-o vad, decat daca fac dovada ca am atatia euro/dolari pe zi si ca ma port dupa normele cutare si cutare. Cati bucovineni isi mai pot permite sa vina in Romania? La ce se gandesc autoritatile de la Bucurestu cand dau astfel de legi? Integrarea in Uniunea Europeana inseamna sa-l tii pe fratele tau la usa?

A fost un dus rece (facut cu calm, fara patima) pentru noi cei care ne gadeam, euforic, la apropierea de Uniunea Europeana si cu stress la cosnita de zi cu zi.

-Acuma, la ultimul recensamant, facut in Ucraina, au aparut si romani si moldoveni. In Bucovina suntem romani, iar in Sudul Basarabiei unii se cheama ca sunt moldoveni. Nu untem toti acelasi neam?

Intrebari fundamentale, adevarate, menite san e aduca aminte ca o mama trebuie sa-si iubeasca toti copiii la fel. Si fratii intre ei.

La un moment dat, am incercat sa-l chestionez si pe teme poetice.

-Eh, doar sunt din Tara lui Eminescu. Si-apoi, tot romanul  e poet.

-Cate volme s-au adunat pana acum?

-Vreo noua.

-Reintorcandu-ne la Eminescu…

-El avea multa dreptate  cu privire la natia noastra. Dar primele versuri sorbite in romaneste au fost cele ale lui Cosbuc. Prin gura mamei.

-E un adevarat cult al lui Eminescu si in Bucovina si in Basarabia.

-Si de ce n-ar fi Uitati-va ce timpuri traim. Pentru ca sa vorbim romaneste sau nu, sau sa nu mai fim romani, unii nu se dau la o parte de la nimic. Iar noi, noi vrem sa fim ceea ce au fost bunii si strabunii nostri: romani. Nu putini au fost cei care au platiti greu de tot aceasta decizie: unii cu viata lor, altii cu cea a copiilor lor.

-Si Dumneavoastra ati primit o lovitura…

-Daca va referiti la fiul meu cel mare, da,  el a fost otravit in 1990. Asta ca sa ma stavileasca pe mine. Dar in familie suntem obisnuiti cu astfel de situatii. De fapt, in toata Bucovina si Basarabia. La Fanatana Alba in `41, in aprilie,  au fost ucisi mii de oameni, erau si femei cu copii in brate, pentru ca voiau sa fuga in Romania. Sa scape de comunism. Un unchies de-al meu, Visarion Puiu, fratele mai mare al mamei, a zacut ani buni la Gherla (13) pentru ca era preot si, nu de oricare. El s-a luptat sa arate ca ideologia comunista, marxist-leninista, este total impotriva lui Hristos. L-am vazut tarziu, pentru ca el ramasese in tara cand s-a facut impartirea, iar mama si cu el au avut dreptul sa-si priveasca ochii, aici in Romania, dupa vreo 40 de ani de despartenie dictata de politica.

-V-ati gandit vreodata sa va retrageti intr-un turn de fildesÉ Sa va spuneti : la ce bunÉ Sau, gata! Sa mai faca si altii! Doar am jertfit destul!

La o astfel de intrebare , Vasile Tarateanu  nu a putut decat sa se mire.

-Sa ma dau batut? Doar sunt arcas din Tara de Sus!

*Arcasul este una dintre revistele fondate de Vasile Tarateanu.

Fragment semnat de Cristina Mihai din cartea

 AREOPAGUS-convorbiri cu scriitori (Veronica Balaj, Cristina Mihai)