Areopagus - amintiri despre cuvinte

 

Interviu cu jurnalista Cristina Mihai

Iulia-Anamaria Salagor

          Salonul de carte de la Montreal reprezinta un eveniment pentru toti cei pasionati de lectura, expozanti, organizatori si public. Un eveniment care mizeaza an de an pe originalitate si diversitate. De la sesiunile de autografe, pana la conferinte si mese rotunde, de la jocuri de cultura generala pana la lecturi publice, totul este conceput pentru a face cunoscuta oferta editurilor si a media intilnirea intre autori din intreaga lume si posibilii cititori de toate varstele.

In dupa-amiaza zilei de 20 noiembrie 2008, in salonul 6 din complexul Place Bonaventure, a avut loc prezentarea volumului Areopagus-Convorbiri cu scriitori, aparut la editura Atticea din Timisoara, in prezenta coautoarei Cristina Mihai. Cu o experienta de peste 15 ani in jurnalistica radio, cea care a semnat la Radio Timisoara emisiunile sociale : « Eva in mileniul III », « Romanii de peste mari si tari », « Civica » si « Varsta a-III-a », precum si cele de actualitati- « Curierul de seara »  si « Radio Notes », urmeaza in prezent cursurile de master ale Universitatii Carleton din Ottawa.  La lansarea de la Montreal, Cristina Mihai a fost insotita de sot si cele doua fiice.  Extrem de volubila, plina de energie, obisnuita sa puna intrebari  si sa obtina raspunsuri care sa dezvaluie cat mai multe despre interlocutor, doamna Mihai  a acceptat inversarea de rol si a oferit detalii despre ceea ce se doreste a fi « un document al memoriei afective privind indentitatea culturala romaneasca ».  

Iulia-Anamaria Salagor : Cum v-a venit ideea realizarii unui astfel de volum ?

Cristina Mihai : Ideea apartine coautoarei, Veronica Balaj, care este si mama mea. Este pentru prima oara cand colaborez cu ea si ma bucur ca  am ascultat-o  si ca asa m-am prins in hora. Istoria scrierii volumului a pornit de la faptul ca mama realizeaza de ani de zile emisiunea « Viata literara », la Radio Timisoara, care este un post de radio public, apartine de Radio Romania si  care este receptionat nu doar in sud-vestul tarii noastre, ci si in Ungaria, Austria si Serbia. Cele mai multe scrisori si semnale din afara tarii, de acolo ne vin. Ea a vrut sa puna pe hartie, sa se pastreze sub forma de document, interviurile realizate de-a lungul timpului cu scriitorii si a vrut sa foloseasca si un interviu de- al meu, dar am considerat ca este prea putin, ca urmare mi-a dat termen 2 luni sa mai fac si altele si asa a aparut « Areopagus». Alegera titlului imi apartine. Chiar « m-am batut » pentru el si in final a fost acceptat si de « cealalta parte ». Care e foarte exigenta. Criticii de acasa au primit-o foarte bine, scriitorii si publicul au citit-o cu placere. Este o carte de publicistica, ea nu cuprinde toti scriitorii din afara granitelor.

I.-A. S. : Ce criterii ati folosit in selectia scriitorilor inclusi in acest volum ?

C.M.: Din partea mamei, cei pe care i-a avut deja inregistrati si difuzati in cadrul emisiunii, iar din partea mea, cei care au raspuns rapid, contra-cronometru, invitatiei de a participa la acest proiect. Desigur, este o prima fereastra deschisa, sper sa mai pot deschide si altele, pentru ca sunt foarte multi oameni care au lucruri importante de spus. Sau, poate, o vor face si altii, caci este un domeniu nou si necesar pentru ca orice volum de acest fel se transforma intr-un document. Cand se va scrie inca o pagina si inca o pagina la istoria literaturii romane si la istoria emigratiei, ca sa nu folosesc cuvantul diaspora pentru ca nu toata lumea il accepta, eu zic ca va fi important sa fie consultata si o astfel de carte. Sunt scriitori consacrati, cunoscuti atat acasa cat si in tarile in care ei locuiesc acum, dar sunt si oameni care fac primii pasi in literatura si care tin cu dintii sa pastreze limba si cultura romana departe de casa. Nu toti au aceeasi amprenta profesionala, dar faptul ca isi gasesc timp sa scrie este remarcabil. Rodica Raliade este o exceptie, deoarece ea locuieste in Romania, este si scriitoare, dar in primul rand este cercetatoare si se ocupa de studiul diferitelor comunitati romanesti din afara granitelor . A scris o lucrare despre romanii din Canada si un studiu mai amplu despre cei din Ungaria. Cei intervievati slefuiesc cu multa migala cuvantul, majoritatea fiind cunoscuti atat in cultura romana, cat si in cultura tarilor de adoptie si le multumesc si pe aceasta cale ca exista si ca au acceptat sa ne spuna cate ceva despre ei.
Veronica Balaj, fiind ea insasi o scriitoare apreciata, discuta de pe picior de egalitate, de la literator la literator, iar eu, avand o experienta jurnalistica indelungata in domeniul socialului, am privit din punctul de vedere al citiorului, m-am facut purtatorul de cuvant al acestuia. Iubitorul de carte vrea sa stie intotdeauna cine este cel care se semneaza, care sunt gandurile lui, conceptele lui, care este viata lui de zi cu zi.

I.-A. S. : Inteleg ca v-a interesat nu doar omul de litere, ci si omul care traieste intr-o alta cultura…

C.M.: Pentru ca totul este important, pentru ca el si prin aceasta ne transmite un mesaj si completeaza opera pe care o citim.

I.-A. S. : Sunteti pentru prima oara la Salonul de Carte de la Montreal ca participanta la standul Asociatiei Scriitorilor Romani din Canada. Cum ati ajuns sa prezentati volumul dumneavoastra aici ?

C.M.: Domnul Alex Cetateanu, presedintele Asociatiei Scriitorilor Romani din Canada,
este artizanul din umbra al multor lucruri foarte bune si deci, si al acestei lansari si prezente la stand. M-a surprins placut faptul ca a obtinut o sala speciala pentru asociatie, aici, la Place de la Bonaventure, unde a avut loc lansarea volumului nostru si unde sunt programate si altele precum si intrunirile din aceste zile ale cenaclului Mihai Eminescu. Este si unul dintre cei intervievati si cel care ne-a pus in contact cu alti scriitori. Este o persoana deosebita, care pe langa talentul la manuit cuvintele are si un talent de organizator. Chiar i-am spus : « Va rog sa nu obositi ! Avem nevoie de dvs. in continuare ! »

I.-A. S. : Daca ar fi sa rezumati in cateva fraze impresiile dvs. despre cei pe care i-ati intervievat, care ar fi acestea ?  

C.M.: Fiecare are stilul lui, felul sau de a fi si de a scrie. Si eu cred ca prin aceasta cartea este extrem de atractiva. Nu doar faptul ca cele doua autoare au stiluri diferite,  dar fiecare scriitor este un alt univers. Este o carte alerta, nu te plictisesti citind-o si inveti multe lucruri din ea.

I.-A. S. : In paginile cartii dvs. regasim scriitori care traiesc in Franta, Germania, Elvetia, Spania, Israel, S.U.A, Australia. Pentru ca ne aflam la Salonul de Carte de la Montreal, ce ne puteti spune despre  convorbirile cu scriitorii de origine  romana  din Canada ?

C.M.: Mi-a placut Nick Sava, pentru ca este atat de profund si vrea sa fie un rapsond, sa nu piara rapsozii ! Nick Bogdan vine cu acea experienta, atat de dura, a instaurarii comunismului la noi, a simtit-o pe propria-i piele, a fost inchis, familia lui a fost si ea prin puscarii si, cu toate aceastea, iubeste Romania. E o generatie foarte diferita de majoritatea celor de astazi. Pe doamna Maia Cristea-Vieru o iubesc foarte mult pentru ca-si pastreaza acea afabilitate tipica vremurilor interbelice (desi ea nu a trait atunci), o anume blandete in ciuda multor meandre care au trecut prin viata ei si pentru ca ne aduce in prim plan lucruri pe care nu trebuie sa le uitam despre personalitatile culturii noastre din vremurile de glorie. Doamna ambasador Elena Stefoi, care acum locuieste departe de tara, impleteste atat de frumos poezia cu rigoarea diplomatica; veti vedea ca ele se influenteaza reciproc. Luminita Suse m-a castigat prin scriitura ei.  Ea scoate din strictetea matematica, ecuatii sentimentale. Dar trebuie sa va spun un secret. Am fost avantajata scriind aceasta carte.  Eu m-am documentat, bineinteles inainte, si tot ceea ce am citit mi-a placut,  deci nu am facut nici un interviu fara sa ma fii « agatat » si opera/operele. Mia Padurean, despre al carei volum, « Spini si Aureola-Viata episcopului martir Ioan Suciu », am vorbit la Radio Timisoara si pe care nu ma asteptam sa o intalnesc in Canada, m-a impresionat de asemeni. Calin Andrei Mihailescu este un sarmant, un infometat de viata. O persoana extraordinara, un roman care stie sa fie roman oriunde si, concomitent, un cetatean al lumii, un profesor universitar de literatura, extrem de apreciat. Miruna Tarcau atrage, la doar 17 ani ai ei, nu numai pentru talentul scriitoricesc, ci si pentru ca se intereseaza de mitologia greaca. Nu multa lume face acest lucru si, mai ales, la  asa o varsta.

I.-A. S. : Dati-ne cateva detalii, va rog, despre « crochiurile facute la lumina admiratiei », cum le-ati numit dumneavoastra. Desi discutiile au fost scurte, emotiile reies destul de puternic dintre randuri…

C.M.: Nu m-am putut abtine sa nu spun macar cateva cuvinte despre Grigore Vieru si Vasile Tarateanu. Desigur ca ar trebui scrisa o alta carte, inca una, depre scriitorii din teritoriile de la granitele Romaniei, in special cei din Republica Moldova si Ucraina, pentru ca intalnirile cu  ei sunt intalniri cu martiri. Si, cum spunea Mircea Eliade, lucrurile deosebite par uneori normale, banale si asa poti sa treci usor fara sa le observi. Eu nu am vrut sa nu le sesizez.

I.-A. S. : In incheierea discutiei noastre,  as dori sa aflu si « vesti de acasa ». Ce se mai intimpla in viata culturala din Timisoara ?

C.M.: Timisoara este un oras vestic nu doar prin asezarea geografica, ci si pentru ca stimuleaza circulatia de idei,  idei de tot felul si cu diferite intensitati. Filiala Uniunii Scriitorilor din Timisoara a tinut intotdeauna sa ia sub aripa ei si autorii apartinand diferitelor minoritati (de limba maghiara, germana, sarba si bulgara). Acest gest tine de felul nostru romanesc de a fi,  banatenii sunt oameni calzi, prietenosi. Iar Calin-Andrei Mihailescu, care este bucurestean si traieste peste ocean, a fost primit, cooptat, cu mult drag la noi in Banat. Scriitorul Eugen Banciu, cel care semneaza prefata, si criticul literar  Cornel Ungureanu, presedintele filialei, au apreciat volumul nostru, « Areopagus », pentru ca este o ocazie oferita literatorilor de a se cunoaste intre ei si de a se apropia unii de altii si, pana la urma, acesta este rolul  jurnalistului : de mediator.

I.-A. S. : Va doresc mult succes in acest proces de mediere si va felicit inca o data  pentru aceasta « prima fereastra deschisa » in sufletul si opera scriitorilor de limba romana de peste hotare.

C.M.: Si eu va multumesc pentru acest interviu.

(Terra Nova Magazine)