CARTEA ANULUI 2008 DESPRE CULTURA ROMÂNEASCĂ
Doua Doamne, mama si fiica, publiciste,scriitoare,
VERONICA BALAJ (foto) si CRISTINA MIHAI au dat
cititorilor romani, in anul 2008, cea mai buna carte despre scrierea si
cultura romaneasca vazute de catre romanii de afara: poeti, scriitori,
publicisti. Altii decât "boierii ai mintii de pe Dambovita".
Intii de toate, au ales un cadru antic, atenian, o
stinca ce simbolizeaza istoria mintii, a gindirii libere si avansate, a
filosofiei si justitiei, exemplu de retorica argumentata de urmat si au deschis
un colocviu patroanindu-l cu gratie si intelepciune. Apoi, au chemat in forumul
din fata stincii (pagus) treizeci de scriitori romani, imprastiati in
imprastierea romaneasca, care pe unde a ajuns, si cu amabilitate intelectuala,
cu fermecatoare finete feminina i-au luat la intrebari
!!
Dragutii de ei, sau lasat ademeniti in mreje!
Intii, au fost atrasi cu gingasie subtila de cele doua doamne, apoi au
fost pusi intr-un cadru de areopagus, foarte pretentios, in care si-au
dat consimtamintul sa se poarte pe masura; liberi, deschisi,
sinceri si originali. Astfel a iesit seria de interviuri a condeierilor romani
din diaspora, cum nu s-au mai publicat in Romania pina in 2008.
Treizeci de interviuri, cu treizeci de vorbitori si iubitori sinceri ai
limbi romane, plus doua mici crochiuri cu trasaturi esentiale. Invitatii
la colocviul doamnelor au fost pusi in ordine alfabetica si fiecaruia i s-au
adresat, in medie, cite zece intrebari. Cei ce au raspuns au fost persoane cu
virste cuprinse intre douazeci si optzeci de primaveri. Acest indice este
minor, majorii sunt indici de educatie, cultura generala si romaneasca, de
experienta sociala si profesionala, de dragoste si daruire fata de cultura si
limba romana. S-au pus multe puncte pe i, deschis, cu aplomb si argumente.
Putine exceptii, neglijabile.
Eu, cititorul, am avut o mare curiozitate, pe deplin
rasplatita de cele peste treisute de intrebari si raspunsurile lor, din
care am avut ce afla si invata, aprecia si admira, a medita. Practic nu a
fost paragraf care sa nu ma intereseze, unele m-au impresionat, altele m-au
bucurat zicindu-mi cam asa gindesc si io, altele m-au oprit din citit
intrebindu-ma ce nu inteleg, ce nu vad, ce ma tine pe loc. E cartea care te
stirneste, te pune pe ginduri si asta reusesc cei ce raspund liber in
acest forum luminos despre cultura romaneasca, pe care o iubesc si
respecta, pentru care au facut cit au putut si mai vor sa faca. Din acest
zumzet de minte si suflet se desprinde ideea de valoare si originalitate pe
masura natiunii noastre neolatine, mica dar bine inchegata ! Nu s-a
criticat, nu s-a blamat cum fac unii dintre asa zisele elitele bucurestene in
frunte cu Patapievici, care a spus si scris despre cultura noastra ca este
second hand iar despre limba romana ca trebuie sa o uitam, fiind buna
numai pentru injuraturi, denigrari pentru care Basescu l-a numit
presedintele institutului sau cultural�
Seria interviurilor, in ordine alfabetica, este
deschisa de George Astalos, bucovineanul stabilit de multi ani la Paris,
pe care Veronica Balaj, poeta si dinsa, la intilnit l-a Festivalul
International de poezie de la Oradea
. Poetul George Astalos povesteste de vremea boemei de la Singapore�� � o
crisma din tineretea multor poeti. Ideea pe care o impartaseste fostul ofiter,
este Tacerea nu e o solutie. Cuvantul e o arma ! O arma pentru apararea si
impunerea adevarului. De urmat.
Macedoneanul Nic Bogdan, care a facut inchisoare
politica in RPR si ulterior s-a stabilit in Canada, vorbeste despre ideea
crestina a iubirii si solidaritatii dintre oameni, intre romani. Cristina
Mihai, stabilita si dinsa in Canada, ii ia interviul si impresionata,
remarca faptul ca romanii din strainatate care au suferit si pierdut
totul in Tara, niciodata nu defaimeaza natia,ci cu piosenie o respecta, ceea ce
nu se intimpla la noul val de imigranti, care in majoritate nu au suferit decit
economic.
Shaul Carmel , nepotul unui rabin din Botosani,
actualul presedinte al scriitorilor romani din Tel Aviv, raspunde emotionant la
intrebari, spune Eu respir in limba romana dar, sincer, o ia inaintea
multor condeieri romani cind spune : Ma deranjeaza anglicizarea limbii
romane.
Poeta Alex Amalia Calin locuieste la New York si scrie poezie
de la 16 ani. Sustine ca va ramine un poet roman, este foarte inspirata, crede
ca talentul este un dar divin . Vorbeste mult despre avantajele libertatii, dar
recunoaste cit de scump trebuie platite. Intre timp a inceput sa scrie si
proza.
Presedintele Asociatiei Scriitorilor Romani din
Canada, Alexandru Cetateanu, traieste la Montreal din 1980 A venit pentru
libertate si a inceput viata de la zero, iar acum, privind in urma, se
ingrozeste cit de mare a fost panta pe care urcat-o. Si inca o urca, fiindca nu
este usor sa fii presedinte peste condeieri, redactorul sef al revistei
Destine, sa citesti, scrii si sa te daruiesti conationalilor tai.
Eu am fugit din tara tocmai pentru a putea scrie,
afirma poeta Flavia Cosma stabilita la Toronto unde este scenograf, regizoare,
producatoare de filme documentare. Vorbeste cu mult patos despre limba romana
care este aproape perfecta pentru poezie.Este o mare insufletita de limba
noastra.
Critic de arta si poeta Maia Cristea �
Vieru este o enciclopedie de cultura romaneasca , pe care ai tot dori sa
o asculti, si prin interviul Veronicai Balaj, am profitat din plin de prilej. O
reala savoare intelectuala, printre multe amintiri si idei valoroase,
spune : Eu am venit tirziu in Canada si nu am urmarit niciodata sa ma rup
in vreun fel de tara. Faptele dinsei in Canada dovedesc aceasta afirmatie.
Medicul si scriitorul Francisk Dworschac
este un etalon in cultura romaneasca prin cele doua carti, total documentate si
argumentate, despre Mircea Eliade si Nicolae Paulescu. Cu certitudine,
pina acum, nici un alt scriitor roman nu a luat atit de elocvent apararea celor
doua personalitati romanesti pe care unii, din tara
si strainatate le detracteaza cu agresivitate antiromaneasca. La 80 de ani m-am
apucat de documentarea in problema lui Eliade si aduc argumente in
stabilirea adevaratei sale personalitati. Impresionanta pledoarie, de luat
aminte, si totul a inceput de la cartea lui Saul Bellow
��Ravelstein��!
Dintre romanii din Germania, care fac foarte mult
pentru cultura romaneasca, proeminent este publicistul Lucian Hetco din
Stuttgart, care redacteaza din anul 2000, revista electronica AGERO pentru
romanii de pretutindeni. Este considerata de multi romani drept cea mai buna
revista electronica la care colaboreaza peste 500 � cinci sute (!!)
� de corespondenti din tara si strainatate.
Este extraordinar cum redactorul şef, dl. Hetco a reusit sa atraga atita scriitorime
de limba romana sub stindardul : dragostea mea pentru romani si limba
romana. Toti corespondentii participa neconditionat, sincer si firesc si este
expresia unui patriotism real ! Este rascolitor, emotionant sa auzi
un roman liber, temerar vorbind despre patriotism, astazi c�nd sentimentele patriotice sunt sterse din
vocabularul ��formatorilor de opinie�� si a majoritatii scriitorimii din Romania.
Intr-adevar este un mare act patriotic pentru ca totul se face din dragoste si
prin voluntariat. Toti sunt donatori sufletisti, de la Lucian Hetco si cei doi
redactori � romanciera Melania Cuc din Romania si poetul George Roca din
Australia, (n.r. inclusiv noii redactori, criticul literar, eseista şi poeta
Maria Diana Popescu precum si eseista, publicista şi poeta Cezarina Adamescu,
ambele din Rom�nia) � p�na la corespondentii ce sunt la rindul lor poeti,
scriitori, publicisti, filozofi, critici de arta, redactori, editori, istorici,
profesori, o deosebita pleiada intelectuala.
Din Australia
Ion Miclau, care de decenii a editat o revista romaneasca de arta si cultura,
care a fondat o biblioteca romaneasca, este critic la adresa consulatelor si
ambasadelor romane de acolo in privinta prezentarii si sustinerii culturii
romanesti, iar asociatiile romanesti cheltuiesc banii pe picnicuri si nimicuri.
Veteranul culturii romanesti din Australia vrea mai mult de la
noul val romanesc. Dorintele sale sunt intemeiate, legitime istoric si
comparativ, dar desprinderea, nepasarea, ba chiar dispretuirea
Romaniei si romanilor de catre multi din noul val este o realitate
dezastruoasa.
Natural sa apara un val nou, cind cel vechi se
intinde infiltrindu-se pe plaja sfirsitului tuturor valurilor.Vine doar un alt
val si, oricit de mare ar fi, va avea aceiasi soarta, fiind doar parte din
perpetuum. Dar, fiecare val aduce noi sunete, reflexii si sclipiri. Tinarul
profesor universitar si scriitor torontonez Calin Andrei Mihailescu, ii acorda
Cristinei Mihai un interesant si dens interviu in idei si metafore cu
placuta aroma filosofica. Seducator, captiveaza topind impreuna doua cuvinte:
europa si oropsit la care sugestiv adauga un adjeciv si da o
imagine socanta : europsirea romaneasca.
Ma consider roman american, spune in
interviu profesorul Alexandru Nemoianu si aduce, ca de fiecare data in
discutie, idei personale, solide. De data asta despre scriitorii fripturisti
iar despre institutele culturale, ale lui Patapievici-Basescu, le considera:
entitati bugetare si ca atare slujesc o putere. Clar. Iar ca invatatura: numele
bun al fiecarui neam incepe cu fiecare dintre noi. Asa ar trebui.
Doua doamne stau de vorba, Cristina Mihai
intreaba si Mia Padurean se destainuie. De data asta despre destinul
episcopului greco-catolic Ioan Suciu de la Blaj si desfiintarea bisericii greco-catolice
din Romania
care a fost o tragedie nationala. (de fapt tragedia nu s-a terminat ) si
despre viata Doamnei Angela Petrescu Comnene, port drapel a culturii romanesti
la Ottawa, si in toata Canada.
La marele colocviu al condeierilor din pretutindenea
romaneasca este invitata si o cercetatoare stiintifica in etnografie, Rodica
Raliade, care, spune Doamna Cristina Mihai pune comunitatile romanesti din
diaspora, sub lupa. Nu o lupa critica ci una stiintifica. Rodica Raliade
fiind si scriitoare, interviul este deosebit de captivant si
remarcabil. Retin niste fragmente, care puse cap la cap contureaza realitatea:
emigrantii pleaca plamaditi din/de societatea romaneasca, ajung in conditii
ce-i diferentiaza apoi, unii ajung doar niste hibrizi culturali, de
obicei numai de cultura capitalista, economica.
Am sa sfirsesc aceasta recenzie sumara, ce a avut
drept scop sa atraga cititorii de cultura, cu trei interviuri date de trei
femei cu totul si cu totul deosebite. Dar inainte de a le numi, vreau sa spun
ca lectura interviurilor date de toate femeile in acest aeropagus
mi-a reamintit o idee personala, anume ca femeile nu sunt doar stafeta
vietii,ceea ce insemna lumina intii de toate, dar sunt si primele si cele mai
importante transmitatoare de sensibilitate, sentimente si cultura, sunt alma
mater. Asa trebuie pretuite
Miruna Tarcau are douazeci de primaveri,a venit la
doi ani in Canada,
scrie de toate in franceza dar vorbeste romaneste in familie si-a dedicat multe
poezii mamei sale. O pasioneaza mitologia, dezbate lupta dintre bine si rau,
sustine ca intelegerea cotidianului are nevoie de cunoasterea trecutului si
afirma : stiinta , devenita o noua religie, dicteaza un mod de viata
universalizat ! Bravo si succes .
Cu Iulia Schiff , Veronica Balaj are un
interviu asezat si tandru. Nici nu se putea altfel cind afli
ce iad ingrozitor a fost, pentru banateanca de origine germana, ocupatia
sovietica si dictatura comunista din Romania. Ajunsa in Germania in
1981, scriitoarea si traducatoarea Iulia Schiff a fost capabila
sa-si etaleze liber personalitatea fireasca si culturala. Recunoaste ca
acomodarea la un nou mediu si obiceiuri este dureros, dar din interviu
reiese dirzenia si hotarirea de realizare in literatura germana fara sa pierde
legatura cu cea romana fiindca scrisul e o ancora in timpul trecut si trait!!
Scriitoarea,traducatoarea,scenarista Ana Simon,
nascuta in Banat se simte bine ca fac parte din Romania si o ia de mina pe
Veronica Balaj si pe cititor, ii scoate din Areopagus, si enciclopedic ii
duce in cultura pariziana, unde pentru ea personalitatile romanesti sunt
de prima marime !! Minunat, cititi.
Corneliu FLOREA,
WINNIPEG - Canada
APRILIE 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu