Doamna Elena Stefoi : om politic si artist

Nu se  stie daca tot romanul e nascut poet, dar cei care continua sa scrie poezie in aceasta vreme grabita, tulbure si cu multe ascutisuri, reusesc sa o faca la modul profund. Adica, reusesc sa impresioneze nu numai criticii literari, dar si publicul larg.

Festivalul de poezie de la Trois Riviere, din Quebec (Canada), ajuns la a 23-a editie, propune un dialog inedit intre public si poetii invitati. Cristina Mihai,  corespondentul Romanian Global News in Quebec, prezinta in exclusivitate un interviu cu Elena Sava Stefoi (foto) ambasadoarea Romaniei in Canada.

Cristina Mihai: Prin ce se deosebeste acest festival de poezie de altele de acelasi fel?

Elena Sava- Stefoi: Conceptia acestui Festival, modul lui de organizare si de finantare, programul propriu-zis, ca si diversitatea tarilor reprezentate  compun  o reusita strategie pedagogica, menita sa cultive gustul publicului si sa educe prin arta; Festivalul e de asemenea un instrument de promovare a limbii franceze, a frumusetilor naturii provinciei Quebec si a specificului canadian in ansamblul sau. In plus, asa cum recunosc oficialitatile federale, provinciale si municipale, care contribuie impreuna la sponsorizarea evenimentului, acest Festival a salvat practic localitatea Trois Riviere, stimuland turismul, oferind locuri de munca, trezind interesul unor companii si transformandu-i treptat pe locuitorii ei in adevarati „partizani ai poeziei”. In tot orasul, pe zidurile cladirilor, se afla incrustate versuri ale unor poeti care, de-a lungul timpului, au trecut prin oras. Oamenii vin sa asculte poezie nu doar la casa de cultura, la biblioteca municipala, la scolile din localitate sau la muzee, ci si in cafenele, cu un pahar in fata pe care si-l cumpara singuri sau la restaurant, luindu-si pranzul  ori cina, deci platind sa fie in prezenta unor autori din diverse tari si sa le asculte poemele. Indiferent daca sunt elevi sau pensionari, adolescenti sau in floarea varstei, turisti sau prieteni ai organizatorilor, toti cei care formeaza publicul de la Trois Riviere asculta poezie intr-o liniste admirativa, care spune mult despre propria lor grila de receptare si despre nivelul lor cultural.

Festivalul e organizat pe baza unor reguli precise – si una dintre ele este ca fiecare poet invitat trebuie sa aiba asupra sa cel putin 50 de poeme traduse in franceza. Lecturile propriu-zise ale invitatilor straini sunt in limba franceza , dar fiecare autor recita, la fiecare dintre punctele din program in care e inclus, si cate un poem in limba lui materna.

C.M.: Cine a mai fost ”ambasador” al culturii romanesti?

E.S.: Anul acesta, din Romania a venit poetul Valeriu Stancu din Iasi, care este  si redactor sef la revista Cronica. Si el, ca si mine, s-a aflat a doua oara pe lista de invitati. In ultimii ani,  au citit insa poezie la Trois Riviere o intreaga serie de poeti romani, care-i include, printre altii, pe Ioana Craciunescu si pe Magda Carneci, pe Bogdan Ghiu si pe Rodica Draghincescu.

C.M.: Intr-o lume a anglofoniei, ce drum, ce impact propune limba franceza?

E.S.: Franceza, ce-a de-a doua limba nationala a Canadei, e in primul rand vehicolul de promovare a diversitatii culturale si a solidaritatii prin arta. Festivalul in sine constituie un omagiu adus valorilor francofone atat la nivel national, cat si la nivel international. La Trois Riviere vin intai de toate poeti de limba franceza din toata Canada : pentru ei organizatorii au actiuni speciale, premii de diverse categorii si chioscuri ad-hoc la care autorii isi pot vinde culegerile de versuri. Anul acesta, doua tinere poete, Georgette Leblanc din Nova Scotia, si Brigitte Harisson din New Brunswick, au fost practic vedetele editiei, alaturi de veteranul Pierre Ouellet din Quebec.

C.M.: M-am legat de 'cursa' lingvistica dintre limbile engleza si franceza pentru ca ne aflam in Canada, dar ce obstacole sau oportunitati poate gasi expresia artistica in alte limbi? Desigur, accentul este pe limba romana, care e invadata de 'neologisme', de cuvinte din engleza. Isi gasesc ele locul si in poezie sau sunt o 'moda' trecatoare?

E.S.: Stiti bine ca limba e un organism viu, ca ea se modifica inevitabil in procesul globalizarii, ca imigrantii insisi contribuie la innoirea vocabularului si la amestecul sensurilor semantice, ca neologismele care par la inceput barbarisme intra pana la urma firesc in circuitul lingvistic… Franceza din Quebec e fascinanta  chiar prin acest specific mentinut de traditia  francofona a secolului 19, peste care a navalit slang-ul contemporaneitatii anglofone agresiv mediatizate. Poezia e si o forma de raportare la realitate, nu poate fi doar rezultatul unei artificiale stari fictionale. Ca atare, ea foloseste limbajul societatii de azi si refuza, tot mai mult, pretiozitatile de salon din veacuri trecute. De ce sa ne temem de neologisme ori de curente la moda, si nu sa fim oripilati de agramatisme, de trivial sau de golul din suflete consumiste? Si-apoi, multe mode aparent trecatoare au intrat, de-a lungul timpului, in istoria culturii…

C.M.: Dupa un secol plin de tulburari si rasturnari de valori, secolul XXI este inca in cautarea unei 'noi asezari' a lumii.Care sunt modalitatile prin care poezia reuseste sa ajunga la sufletul cititotrului catalogat drept grabit si traitor intr-o lume postmoderna?

E.S.: As spune ca Festivalul de la Trois Riviere ofera un raspuns la intrebarea dvs. Am vazut tineri-sandvis care afisau poeme pe strazile centrale ale localitatii, asa cum marile firme isi fac reclama la produse cosmetice sau electro-casnice. Am participat la un atelier de creatie, in care cativa poeti, fata in fata cu un grup de localnici atrasi de poezie, trebuiau sa scrie pe loc, fiecare in parte si apoi in echipe mixte, cate un poem inspirat de un tablou al unui artist contemporan. Poemele copiilor de la scolile din zona au fost expuse in parcul din Piata Primariei, compunand o atractiva si foarte „vizionata” Corde des poemes. Happening-ul poetic si recitalul cu valente teatrale ale autorilor insisi sunt noi modalitati de adaptare la ritmul postmodern, urmarind captarea atentiei unui public grabit, care are el insusi nevoie sa-si „salveze sufletul’, chiar daca-l inghite vartejul trebilor zilnice si-l atrage bogatia materiala.

C.M.: Cu ce v-ati prezentat la festival?

E.S.: Cu un grupaj de poeme traduse de Cristina Montescu, care probabil vor face parte dintr-o placheta bilingva promisa Editurii Paralela 45, unde mi-a aparut in 2005 antologia „In urma invingatorilor”.

C.M.: Este munca de diplomat cea care influenteaza expresia artistica sau poezia remodeleaza viata de zi cu zi, inclusiv indatoririle de ambasador?

E.S.: N-as vrea sa exagerez nici intr-un fel … Mi-ar placea sa cred ca munca mea din ultimii 10 ani si preocuparile mele de zi cu zi vor lasa o urma in opera mea artistica, dupa cum stiu ca anii in care n-am fost decat scriitoare m-au pregatit pentru viata diplomatica intr-un mod special – fie si pentru ca o solida educatie poetica aduce rigoare si eficienta mesajului, facilitandu-ti comunicarea cu cei din jur si valorificarea altor nivele de experienta, de cunoastere sau de actiune. 

C.M.: In final, nu ne ramane decat sa ne bucuram si noi de bucuria  pe care v-o      produce cuvantul scris si inmanunchiat dupa rigorile artei poetice

E.S.: Iata poemul pe care l-am citit in prima seara, la Cafe Zenob, atat in varianta franceza cat si in romana :

Niciodata din cauza mea

In fiecare zi ma uit cu luare aminte la stânga,
la dreapta, poate mai exista un loc liber
in aceasta fanfara. Temele mari nu s-au imbatat
din cauza mea nici macar o singura data.
Pe unde vine  vesnicia când vine
cu masinaria cuvioasa si instelata?
Umbre zgomotoase dau buzna
intre primejdie si trupul tau ramas in urma
c-un an. Doldora de dignitate
memoria se lasa scuipata in fata.
Parca nu vede, nu stie n-aude
cum se câstiga putina intelepciune.

                                                                                            Elena Sava Stefoi 

Cristina Mihai